Imn pentru draga mea

Lângă Salcia bătrâna
sub a noastră dragă Lună -
unde Corbul a zburat,
unde Monstrul a urlat,
unde Timpul a stătut,
unde Pruncul s-a născut -
am omorât prima floare
şi ți-am dat o sărutare.

Dar floarea care a murit
în mâna mea s-a răzvrătit;
a aruncat Petalele,
şi-a chemat Albinele,
a scuturat Polenul
şi mi-a distrus Inelul.
Abia după ce-am murit,
şi floarea mea s-a liniştit.

Iubita mea rămasă-acolo,
cu draga planta a lui Apollo,
a vărsat Lacrimi amare,
şi-a privit Mâinile goale,
a pătat iarba de Sânge
" Nu mai plânge, nu mai plânge".
Iar când Apollo a plecat
şi draga plantă El şi-a luat.

Dar o s-o aştept mereu,
unde florile şi eu,
am murit pentru iubire,
căci aşa ne stă în fire.